Nevoile, lipsa banilor și asuprirea îi făceau, în trecut, pe oameni să ia calea codrilor și iubirea armelor, haiducii au furat de la bogați și au dat la săraci.
Unii dintre ei au rămas în legendă. Personalități marcante au salvat din numeroase asperități și pericole ale timpului națiunile din care făceau parte. Una din aceste persoane emblematice și totodată o figură legendară pentru Maramureș este Pintea Grigore (1670-1703), zis Pintea Viteazul un vestit haiduc din Țara Lăpușului, Maramureș.
Era fiu de mici nobili români din Magoaja, în comitatul Clujului, fugit să haiducească în Codrii Maramureșului. Potrivit știrilor istorice, primele apariții ale lui Pintea sunt semnalate în Baia Sprie, în anul 1694.
În lucrarea sa, Oszoczki vorbește de o scrisoare datată la Turda, la 16 septembrie 1695, pe care Nicolae Bethlen i-ar fi adresat-o judelui orașului Baia Mare, prin care îl informa de acțiunea de jefuire întreprinsa de Pintea și încă 35 de oameni asupra unor negustori greci în Munții Maramureșului. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniți de locuitorii satelor maramureșene, în special de cei din Mara și Hoteni, din fosta plasă Șugatag.
Una dintre cele mai de seama acțiuni ale lui Pintea și ale oamenilor săi este descrisă de judele orașului Baia Sprie, la 21 iulie 1698. În descrierea înaintată judelui din Baia Mare, omul afirma că haiducii lui Pintea au atacat castelul din Rona, din județul Maramureș pentru al jefui.
Destinația banilor luați de la bogați erau săracii.
Potrivit unei scrisori-document aflate la Arhivele Naționale ale județului Maramureș, la data de 2 ianuarie 1700, Pintea Haiducul a fost prins și închis la Satu Mare. În aceeași scrisoare, căpitanul Sătmarului îi cere judelui orașului Baia Mare informații despre activitățile lui Pintea și ale haiducilor săi.
Închis în beciurile de la Satu Mare, Pintea îl obliga pe baronul Fredericus de Lowenburg, căpitanul Sătmarului, să accepte o înțelegere în patru puncte. Căpitanul îl grația pe Pintea, îi promitea anumite sume de bani pentru întreținerea cetelor de haiduci, se interzicea oricui să le spună haiducilor tâlhari. În schimb, Pintea trebuia să renuțe la orice acte ce ar fi putut provoca dezordine.
În anul 1701, Pintea Haiducul, se alătura răscoalei conduse de principele ardelean Francisc Raksoczi al II-lea. Motivația haiducului o reprezenta dorința de a elibera populația română de sub nedreptul jug habsburgic. La 14 august 1703, la asediul orașului Baia Mare, Pintea, asupritorul bogaților și sprijinitorul săracilor, a fost ucis. Legenda spune că a fost trădat de un alt haiduc pentru 500 de taleri, bani promiși de împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic, fiind împușcat de către un mercenar plătit de nobili, care l-a pândit și a tras asupra lui din Bastionul Măcelarilor în Baia Mare. Istoria îl indica pe un oarecare Dessi Istvan, ca fiind cel care l-a împușcat mortal pe viteazul haiduc. Se mai spune despre Pintea Viteazul că ar fi luptat și împotriva tătarilor, probabil pe când era în armată, în biserica din Budești aflându-se o cămașă de zale și un coif pe care le-ar fi purtat Pintea Viteazul sau pe care le-a luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare sunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea Pintea.